Prepeliţele fac parte din familia Phasianoideea din ordinul Galiforme, clasa Aves, la fel ca si găinile, porumbeii si potarnichile si se inrudesc cu fazanii si paunii. Specii si subspecii ale genului Couturnix sunt originare din toate continentele, mai putin din America. Unele dintre ele, Coturnix coturnix sau prepeliţele comune sunt pasari migratoare din Asia, Africa si Europa. Cateva subspecii sunt recunoscute, dar dintre ele, Coturnix coturnix coturnix (prepeliţa europeana) este cea mai cunoscuta dar si Coturnix japonica (prepeliţa japoneză).

       Prepeliţa de crescătorie a fost obţinută prin eforturi indelungate ale oamenilor in special ale japonezilor din prepeliţele sălbatice.

       Primele consemnări cu privire la cresterea in captivitate a prepeliţelor in Japonia dateaza din secolul al doisprezecelea unde aceste păsări erau ţinute ca pasări de casa pentru cantecul lor. Se spune ca un impărat japonez s-a vindecat de tuberculoza dupa ce a consumat carne de prepeliţă ceea ce a condus la cresterea prepeliţelor in Japonia pentru carne si ouă in a doua parte a secolului al nouasprezecelea iar in jurul anului 1910 prepeliţele erau crescute pe scara largă in aceasta ţară. Intre 1910 si 1941, populatia de prepeliţe a crescut vertiginos in Japonia, mai ales in zona Tokyo, Mishima, Nagoya, Gifu si in zona Toyohashi. Aceasta perioadă a insemnat si expansiunea imperialismului japonez iar domesticirea prepeliţelor s-a răspandit in China, Korea, Taiwan si Hong Kong si mai tărziu in Asia de Sud. Subspecia domesticita, Coturnix coturnix japonica, este numita "japoneza", dar este cunoscuta si sub alte nume: prepeliţa comuna, prepeliţa-faron, prepeliţa gri japoneza, prepeliţa migratoare japoneza

       Oul de prepeliţă cantăreste in medie 12 grame, iar puiul de ecluziune nu are decat 7 - 9 grame. Aceasta pasăre ajunge la maturitate si depune primele ouă la numai 6 - 7 săptămani, fiind capabilă de producţii anuale de 340 - 350 de ouă.